Sunt momente in care, indiferent de atitudinea corpului, sufletul cade în genunchi!
Depresie! Ciocolată! Cola! Ţigări!
Vremurile cand ...
- stateam toate pe aceeasi banca in parc, jucand vesnicul tarneeb pe care il uram la inceput;
- motivam sute de absente;
- ne intalneam in 5-10 minute, nu ore;
- ai tai erau langa tine nu la un "apel" distanta;
- ieseam la o tigara si de fiecare data uitam sa plecam;
- nu trebuia sa tinem cont de orar sa mergem acasa;
- nu existau certuri;
- eram un tot;
Vremurile cand ni se spunea sa profitam de varsta aia ca o sa ne fie dor sa mergem doar la scoala si sa nu avem nicio alta grija ... Cum nu ne durea nimic atunci! :|.
Au fost lucruri atat de frumoase incat daca s-ar repeta si-ar pierde din farmec!
Sa nu ne asteptam sa vina inpoi zapezile de altadata!
