“Abia astept sa se termine perioada asta …”
“Abia astept sa vina facultatea …”
“Nu mai suport sa stau inchisa intre patru pereti cu aceiasi colegi linistiti si profesori pedanti!”
Oare de cate ori am auzit afirmatiile astea? De cate ori chiar eu am fost cea care le-a spus?
Cert este ca deja mi-a venit dor, deja ii simt lipsa celei de-a doua case, liceul “Mihai Viteazul”. 12 ani au trecut de cand am pasit prima data pe coridorul acestui liceu. 12 ani de zambete timide, calificative care mai apoi se transforma in note, certuri, prieteni, seri distractive, banchete, indragostitul din fiecare an de boboci, metode originale de a copia, mesaje mass-uri, soptit, dormit pe banci, disperare, hohote de ras, tinerete, bere in MD, “bomboanele” de dupa sala, absente, lasitate, noroc, furie, tarneeb … RAMAS BUN!
Inca nu-mi vine sa cred si chiar nu imi dau seama cat de repede a trecut timpul si ce cascada de sentimente, emotii, trairi s-a format in acesti 12 ani.
Cum o sa fie fara mama Francy, tipa din prima banca, mereu indragostita de acelasi baiat, taciturna, dar cu adevarat hazlie daca ajungi sa o cunosti. Iarta-ne, te rog, pentru ca de fiecare data te intoxicam cu mirosul nostrum specific pauzelor! Si ... intalnirea la jumatatea drumul o sa fie valabila pentru tot restul vietii, iar daca o sa uiti, sa fii mereu pregatita pentru vizite, la orice ora! S-a inteles? :-w. In aceeasi categorie cu intalnirea la distanta drumului se incadreaza si Miru, artista, cantareata, originala clasei, cea mai nebuna persoana din cate am intalnit vreodata! Stii ca o sa ne intalnim la un ceai si o sa jucam tarneeb, nu? Iar tu o sa ne intrebi de fiecare data: “Sunteti sigure?” sau o sa spui “ah, sunt mandra de mine, am zis ca fac 3 perechi, dar am facut 4!”.
Mella … cu ea este mai complicat, jumatatea se afla in alta tara, iar dupa calculele mele asta ar fi … Italia? Nu-I nimic, o sa facem cumparaturi in Milano, poate dam o tura si pe la Roma. :>. Oricum, orice alegere ai lua, noi suntem cu tine, te sustinem cand ai nevoie deci .. sa-ti fie clar ca nu esti singura!
Mate … de ea nu o sa-mi fie dor! O sa fim in acelasi loc, nu conteaza daca la un kilometru sau in aceeasi casa, o sa fie acelasi oras! Cu toate astea, o sa imi lipseasca dramatizarile, lesinatul la orele in care trebuie sa fie ascultata, rasul care se aude de pe hol, felul specific de a vorbi, sfaturile ...
Sorette, mujerus a mea, cea care a lasat scoala tot timpul aruncata intr-un colt, cea care face mii de absente sip e care diriga le motiveaza mereu, lasand o urma de invidie in spatele ei. Ea estecamarada mea de nebunii, de tampenii … Cand o sa iti fie prea greu la Academie, iti promit ca o sa te scoatem la o manea si la o tigara, de dragul vremurilor trecute.
Irinutz, un lucru am de spus: daca o sa stam impreuna este clar ca era destinate sa fim surori.. O sa ne uitam la filme, o sa iti fur iar mancarea, sa-ti aduc aminte ca ti-ai ales gresit prietena. Sper sa te pregatesti spiritual pentru a infrunta si anii astia care urmeaza. experienta de la Craiova am trecut-o cu brio si sper ca nici acum nu o sa fie altfel. Acelasi lucru si pentru Bi. Cel putin o sa am parte de pareri sincere si in urmatorii 5-6 ani. Cred ca o sa fie un adevarat chin sa ma acomodez cu o noua coleg de banca. Si aici ar fi buna replica ta "Pa-pa-pai pana cand?!". Nu o sa mai radem de …tot ce e suspect in clasa, nu o mai putem copia impreuna. Am doar speranta ca nu o sa incep sa caut in tine ceea ce faceam zilnic. Asta mi-ar aduce un client din start.
Alisa, poate de ea o sa imi fie cel mai dor! Ea este elemental ce ne tine pe toate (si indraznesc a specifica, pe noi toate visatoarele) cu picioarele pe pamant. Tu esti picul nostru de realitate in lumea pe care ne-am format-o. Inca sper ca nu vrei sa ramai in Craiova.Triobalamucul se duce fara tine, fraiero! Si sa vezi ca sunt o prietena buna, o sa iti bat la fereastra si o sa iti cant “femeie frumoasa, femeie frumoasa, smechera haioasa, smechera haioasa!” Sper doar ca Alex, seful meu, nu imi va arunca o galeata cu apa si chiar daca face asta, o s ail iert si de data asta. Si, voi doi, sa ma chemati la nunta si sa le povestiti nepoteilor mei (ca practic … sunt, acum e prea tarziu sa imi retragi apelativul de “surry”) despre noi, despre noi toate si toate tampeniile posibile pe care le faceam.
Mada, Mada, ce-mi faci tu mie … ingerul tau pazitor este gata sa compuna o opera de arta cu si despre tine. Sper si vreau sa cred ca relatia dintre noi nu o sa se schimbe. Cine m-ar mai tine pe mine cuminte si cine ti-ar mai da tie sfaturi? Dupa cum ai zis si tu, vreau sa avem apartamentul nostrum in care tu sa ai grija de detalii, de obiecte si sper ca o sa fii buna si o sa ma lasi sa-mi aranjez si eu o camera dupa bunul meu plac! ;;). O sa imi fie dor de tine in spatele meu, sa-ti aud rasul de fiecare data cand spune cineva ceva, sa ne pui pe toate sa te gadilam …(bine, acum sa nu te gandesti ca daca am spus asta o sa te gadil din 5 in 5 minute, nu, nu) … Mi-am adus aminte de operatiunea “Pomp`er”! Numai cu tine am trecut prin N faze, N clipe amuzante … Avem N amintiri de pus la cutiuta, poate de Ballentine`s, ce zici?
Anca, animaaal, o sa mergem la aceeasi facultate si ce frumos ar fi sa intram amandoua! 8->. Tu ai fost elementul randului care nu-si gasea niciodata locul in banci si era purtat la fiecare ora intr-un nou loc! Cum o sa fie fara glumele tale, perlele pe care le scoti, fara sa te vedem data cu boia la varfuri, fara sa arunci cate un ac in cei care te-au deranjat?Iti spun eu, o sa fie trist, destul de trist incat o sa imi vina dor de tine!
Si, acum la final, ultima dar cea dintai, Denisa, cea care o sa plece peste ceva timp sip e care o sa o vad destul de rar. Cel putin stiu unde o sa ma duc in vacante! ;;). Si sa stii ca o sa mergem amandoua la Accesorize sa ne luam lantisoare, ceasuri, de toate! Mai tii minte cand, ca intotdeauna, ne-am gasit tocmai noi sa vrem sa ne mutam la Scoala 5, insa, cum directorul ne vedea niste eleve bune nu a vrut nici in ruptul capului sa renunte la noi? Probabil atunci nu am bagat de seama, dar acum ii multumesc! O sa imi fie dor de toate nimicurile ce ne desenau un zambet maaare de tot pe fata. Cutia noastra deja a trebuit sa se goleasca intr-o punga, era deja plina de atatea momente, fie ele fericite, fie triste, pentru ca stii … nu am aruncat nimic din ce s-a intamplat de cand ne-am cunoscut.
Iar acum ... o ultima multumire pentru cea care ne-a suportat 4 ani la rand fara sa ne ceara nimic in schimb (bine, poate doar putin atentie). Cum sa o poti uita pe “diri”, cea care ne-a suportat toate crizele, fie de ras fie de isterie, cea care ne motiva sute de absente si numara mii in fiecare an? Cea cu care tinem polemici in derizoriu si ne iarta de fiecare data cand facem o prostioara cat de mica. Cine o sa se intoarca sa-mi stinga becul? Pe cine o sa trombonim ca Anca s-a casatorit de acum si a dat naiba scoala?“Este”-ul spus de altcineva nu suna la fel ca al dumneavoastra, stiati? Sunteti cea mai blanda persoana si, chiar si atunci cand ma certati si imi spuneti ca sunt copilul dumneavoastra nazdravan, pare ca ma incurajati. Oricum, stiu ca nu m-ati fi iubit daca as fi fost astfel, “este”? Si fiti atenta! “Orice lucru pe care il spuneti o sa fie folostit impotriva dumneavoastra!”
Imi e teama … teama de nou! Cum o sa fie peste cateva luni? Cum o sa ne descurcam la Bac? Unde o sa ne poarte drumul vietii pe fiecare dintre noi? Oare o sa se indeplineasca visele pe care ni le-am facut toate? Restul o sa fie manddrii de noi? O sa ne uitam sau o sa pastram prietenia ce pare indestructibila? Ideea este ca acum stiu ca va iubesc pe toate si sper din toata inima ca o sa va amintiti cei 4 ani pe care i-am petrecut impreuna. Nu degeaba numea Bacovia liceul CIMITIRUL TINERETII LUI…! Si totusi traim si aici! In mormintele astea tenebre si pline de zgomote stranii si reci, unde gasim intreaga noastra viata. Si intr-o zi, dupa vreo 4 ani de chinuri infernale, imbibate cu placere, plecam din cimitirul viabil si zdruncinat de miscari crunte ale "cadavrelor", fara sa vrem, in infern …
