Suflet de copil care refuza sa creasca!

"Totul se da uitarii, numai nevoia de copilarie nu!"

Copil naiv sau Matur stresat?

Oricand as alege prima varianta...
Imi este greu sa recunosc ca nu mai sunt un copil dar pot spune ca sunt una din putinele persoane care si`au ascuns infantilitatea intr`un loc sacru din suflet, unde ma pot intoarce oricand vreau!

Lumea aceasta a amintirilor din copilarie, a cuvintelor prostute si a jocurilor nascocite, mi se va parea mereu dureros de mai adevarata decat cealalta lume!
Nu am nici o amintire de cand am fost mica ... sau poate ca refuz sa`mi aduc aminte ... stiu doar ca eram extrem de naiva [nu ca acum s`ar fi schimbat ceva..poate doar ca a disparut "extrem-ul"] si ca vedeam totul roz.... Lumea mea era inchisa intr`un glob de vise prin care refuzam sa traiesc in realitatea celorlati, inlocuind`o cu a mea.


Mereu am crezut ca un om care uita copilaria este ca un cimitir pe ale carui cruci nu au fost scrise numele ... De altfel, niciodata nu este tarziu sa iei o creta sa incepi sa le scrii, asta daca te tine sa intri in starea aia ciudata de melancolie...Copilaria oamenilor este inima tuturor varstelor!!!!

Vreau sa fiu iar copilul ala care rade prosteste de orice , care nu poate sa stea locului niciodata, care imita orice vedea si care plange doar cand se loveste ...

Acum cu fiecare lacrima simt ca ma departez de tine, Copilarie..!



Ps. Stiu ca inca iubesc dulciurile :x!!!!