...

El se arunca pe sofa si isi intoarse fata de la ea.
-Mi`ai ucis dragostea, murmura.
Ea il privi cu uimire si rase. El nu raspunse. Ea se apropie de el si isi trecu degetele ei mici prin parul lui. Ingenunche langa el si ii puse mainile pe buze. El le dadu la o parte si un fior il strabatu.
Apoi, se ridica rapid si se indrepta spre usa.
-Da, mi`ai ucis dragostea. Imi stimulai imaginatia. Acum nu`mi mai starnesti nici macar curiozitatea. Nu mai ai niciun efect asupra mea. Te iubeam, deoarece erai minunata, deoarece aveai geniu si inteligenta, deoarece intelegeai visurile mele. Ai aruncat totul. Esti superficiala si simpla. Doamne, cat de mult te`am iubit! Ce nebun am fost! Nu mai reprezinti nimic pentru mine acum. Nu vreau sa te mai vad niciodata. Niciodata nu`ti voi mai rosti numele. Nici nu stii ce reprezentai pentru mine candva. Da, candva ... Nu pot nici macar sa ma mai gandesc la asta. Mai bine nu te`as fi vazut niciodata. Ai distrus partea romantica a vietii mele.
Fata se albi si incepu sa tremure. Isi impreuna mainile, iar vocea paru ca i se opreste in gat.
-Nu vorbesti serios? Joci teatru ...
-Sa joc teatru? Las asta in seama ta. O faci asa de bine, raspunse el cu amaraciune.
Ea se ridica din genunchi si alerga spre el. Ii puse mana pe brat si se uita in ochii lui. El o impinse inapoi.
-Nu ma atinge! tipa el
Cu un geamat surd, se prabusi la picioarele lui si ramase acolo ca o floare calcata in picioare.
-Nu ma parasi, sopti ea.
Se ineca in hohote de plans. Statea pe podea ca o vietate ranita, iar el, cu ochii sai superbi, se uita de sus la ea, iar buzele sale minunat sculptate se rasfransera cu un dispret arogant. Intotdeauna exista ceva ridicol in pasiunea oamenilor atunci cand unul din ei nu mai iubeste.
-Plec. Ai fost o dezamgire pentru mine.
Ea plangea in tacere si nu raspunse, dar se tari mai aproape de el. Mainile ei mici se intinsera orbeste parand ca il cauta. El se intoarse pe calcaie si iesi din camera.