Lectie noua: Aptitudini.
Tema: Ce stii sa faci cel mai bine?
In stanga, dreapta aud o groaza de idei: bun designer, bun dansator, bun bucatar, bun la cusut goblene ...
Mijlocul era tacut. M. realizeaza tacit ca increderea mea in ceea ce fac, mai bine zis in mine este sub nivelul marii. Deja stanjenita pentru prima data pentru ca nu aveam un cuvant de spus in legatura cu ceea ce se "preda", imi arunc privirea in carte. "Cartea e o fagaduinta, o bucurie, o calatorie prin suflete, ganduri si frumuseti." Nu mi-am dat seama ce naiba de legatura are asta cu psihologia si nici macar nu mai tin minte la ce lectie era citatul, dar stiu ca m-am trezit spunand: "Citesc repede, scriu relativ bine". M. a zambit.
Oricum ... ceea ce vroiam de fapt sa subliniez este ca sentimentele de vara trecuta revin ... Nu incep cu aceeasi intrebare, nu vreau sa mi se dea raspunsuri pe care vreau sa le aud, psihologia inversa ma enerveaza la culme, asta este sentimentul meu si punct.
Si e incredibil cum starea de RELATIV bine mi s-a schimbat iar. Da, nervi ... apar ca de obicei din neant si nici macar nu anunta ...
Vreau sa invat sa ii controlez, vreau sa scap de energia asta negativa si sa ma autoeduc, sa spun asa ...
Odata ce vin, imi aduc aminte de o multitudine de lucruri. Imi aduc aminte ca ma simt ... izolata? da, izolata de mine insami intr-o stare de "completa dezolare in care pluteste moartea si descompunerea fiintei umane" ... sau ceva de genul, a trecut mult timp de cand nu am mai repetat simbolismul. :D.
Nu tin minte sa-mi fi placut sau inteles pe Bacovia in anii trecuti, dar acum simt ca am fi putut fi prieteni buni. [And i owe to you, A. P.!]
Sentimentul unei iubiri neimplinite, angoasa creata de singuratate si mediul inconjurator.Imaginea lumii exterioare caracterizata prin epitete cromatice, prin staril eatmosferice ce duc cu gandul la izolare, frig, umezeala care creaza disconfort psihic.
S-ar putea zice ca sunt un adevarat critic literar, dar imi pare rau sa dezamagesc spunand ca sunt criticul vietii mele si ... poate si un pic a celor din jur. :)). Asta este realitatea in care traiesc momentan, un permanent disconfort psihic: ipocrizia din jur ma scoate din sarite, romantismul ma face sa rad, exagerarile ma fac sa vomit, lucrurile dragute ma lasa rece. Da, sunt o ciudata (care a inceput sa spuna tot ce are in minte fara sa-i pese si sa ...vorbeasca urat. :D.)... Da, am ajuns sa nu ma mai plac nici eu, de ce sa ma astept sa ma placa altii? Da, cateodata imi urasc felul agresiv, rece, coleric de a gandii. Da, ma enerveaza cand dau sfaturi altora iar eu imi bat joc de viata mea. Si da, de cateva luni bune am uitat sentimentul de fericire ... Si totusi ... nu schimb nimic. Poate mie imi place de fapt ce am devenit ... Atatea chestii filisofice imi dau dureri de cap.
E atat de ciudat cum tot ce am invatat si care mi se parea de neinteles si stupid capata atata semnificatie mai tarziu. Cum naiba am ajuns de la o lectie la Bacovia si apoi la nervi? Oricum, prea lene sa mai trec peste el si sa-i corectez si greselile.
Nevermind, este 24 februarie iar eu stau si reflectez asupra vietii mele.
Ps. Nihil! :).
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu