Martie, 17.
Innorat. Aproape ca ploua.
S: Sunt curioasa daca el a venit!
C: Hai sa fim seriosi, chiar crezi ca ar fi …
S: Uite-l!
C: …!
Bun, nu am mai scris de mult de asta, nu am mai scos niciun cuvant despre el, mai exact de … 6 luni? Exact!
Ce de c****!
Cum se poate ca tot ce ai construit in tot timpul asta sa se duca naiba doar intr-o secunda?! Si am nervi pe mine insami! Da, pe mine! Mi-am pus o masca atat de bine incat am crezut si eu ce mi se intampla! Ce bine imi jucam rolul. Pasiva? DA! Indiferenta! EXACT! Puternica! CLAR! Ironica si nesimtita? Incepea sa fie din ce in ce mai bine! Pana cand? Pana cand vad o persoana, cea mai inalta dintr-o multime si care se intampla sa fie exact el! Si uite asa mi s-a spart singura masca de care dispun! Ce naiva am fost! Si ghici cine m-a prostit? Chiar eu!
Acum o sa-mi arat adevarata fata sau probabil cea pe care o stiu a fi adevarata. Ma rog ... Ideea principala este ca nu sunt puternica. Nu sunt puternica deloc. Si nicidecum iubirea, orice ar fi ea, m-a transformat in asta. Sunt experientele traite atat cu el, cat si fara el. Nu este centrul universului meu, niciodata nu a fost, nu va fi si nimeni nu va ajunge la “performanta” asta. Cum era vorba aia? Fiecare e pe cont propriu?
Recunosc, pledez vinovata! Poate ca dupa fiecare esec imi doresc sa ma ascund in bartele lui dar in final ajung chiar in bratele mele … totusi este trist pentru ca nu va mai fi niciodata la fel. Stii, timpul trece, noi ne schimbam odata cu el. Fiecare intalnire va fi altfel, va fi un alt suras, o alta lacrima, niciodata aceleasi! Si cu asta imi aduc aminte ca urasc teoriile.
Stii cum e sa simti nevoia sa tipi la toata lumea, sa arunci sis a spargi lucruri, sa fi ironica tot timpul, sa arati doar parte area, sa nu mai ierti pe nimeni? As fi vrut sa nu aflu astea! Acum tot ce pot face este sa sper … nu, nu sa sper, speratul este pentru cei slabi si m-am razgandit, nu vreau sa ma incadrez in categoria lor. O sa-mi impun, asa cum am facut si pana acum sa imi bag picioarele in tot … mai exact in trecut. Nenorocit de blestem de Rac!! De ce trebuia sa fiu asa sentimentala si cu pofta asta de a explora trecutul? Iisuse, am uitat, nu raspund la intrebari care incep cu "de ce..". Tind sac red ca a te desprinde de trecut si a invata din el e pasul cel mai simplu spre a imbratisa viitorul.
Si macar pentru o singura data in viata! Incetati sa presupuneti ce simt eu! Nici macar eu nu imi dau seama cine d**** mai sunt dar stiti voi!
De fapt, inca ceva … imi pare rau ca s-a terminat asa … dar probabil ca o sa “iau fiecare lucru din viata mea la modu` nu “asa a fost sa fie” ci “a fost asa pentru ca asa a trebuit si a fost asa cu un sens anumepe care pe moment nu am cum s ail inteleg dar sigur il voi intelege pe viitor”.
Remember? …guess NOT!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu