Suflet de copil care refuza sa creasca!

"Totul se da uitarii, numai nevoia de copilarie nu!"

Copil naiv sau Matur stresat?

Oricand as alege prima varianta...
Imi este greu sa recunosc ca nu mai sunt un copil dar pot spune ca sunt una din putinele persoane care si`au ascuns infantilitatea intr`un loc sacru din suflet, unde ma pot intoarce oricand vreau!

Lumea aceasta a amintirilor din copilarie, a cuvintelor prostute si a jocurilor nascocite, mi se va parea mereu dureros de mai adevarata decat cealalta lume!
Nu am nici o amintire de cand am fost mica ... sau poate ca refuz sa`mi aduc aminte ... stiu doar ca eram extrem de naiva [nu ca acum s`ar fi schimbat ceva..poate doar ca a disparut "extrem-ul"] si ca vedeam totul roz.... Lumea mea era inchisa intr`un glob de vise prin care refuzam sa traiesc in realitatea celorlati, inlocuind`o cu a mea.


Mereu am crezut ca un om care uita copilaria este ca un cimitir pe ale carui cruci nu au fost scrise numele ... De altfel, niciodata nu este tarziu sa iei o creta sa incepi sa le scrii, asta daca te tine sa intri in starea aia ciudata de melancolie...Copilaria oamenilor este inima tuturor varstelor!!!!

Vreau sa fiu iar copilul ala care rade prosteste de orice , care nu poate sa stea locului niciodata, care imita orice vedea si care plange doar cand se loveste ...

Acum cu fiecare lacrima simt ca ma departez de tine, Copilarie..!



Ps. Stiu ca inca iubesc dulciurile :x!!!!

Si uite ca iar am ajuns sa iubesc ce nu trebuia ...

R:"Nu ti se pare ciudat?"
C:"Ce?"
R:"Cacat...Ce?"
C:"Ba da .. oarecum...sper ca vorbim de acelasi lucru.."
R:"Da."
C:"Vreau sa mi`o spui tu...pentru ca eu nu vreau si nici nu pot"
R:"Nu pot!!"
C:"Spune`mi`o!!!"
R:"Nu intelegi ca nu pot? Oricum din discutia noastra sper ca intelegi..."
C:"Cum as putea sa nu inteleg?"
R:"Ce faci?"
C:"Bine... Stau!"
R:"Plangi?"
C:"Am zis eu ca plang?"
R:"Ma omori!!!"

Te omor? Inseamna ca nu`ti dai seama ce`mi faci tu mie!!
Stiam ca avea sa se intample...Nu a fost tocmai finalul pe care l`am asteptat, dar uite ca s`a intamplat... Si doare ca naiba!!
As fi preferat sa mi`o spuna..asa ar fi durut si mai mult!
Fiecare lacrima cate un gand imi naste si nu stiu cu ce sa incep, dar nici macar nu stiu daca vreu sa incep...
Acum simt nevoia sa scriu mai mult ca oricand cu toate ca nu sunt in stare de nimic ...

Nu stiu sa cant, nu stiu sa dansez, nu stiu cum sa ma port, nu stiu cum sa apreciez lucrurile frumoase,nu stiu cum sa imi exprim sentimentele, nu stiu cum sa fiu romantica,nu stiu cum sa intru intr`o relatie fara sa ma implic, nu stiu cum sa NU ma atasez repede de cineva, nu mai stiu cum sa rad, nu mai stiu cum sa scriu...dar uite ca totusi o fac!

Si uite ca iar il fac pe EL personajul principal din povestea mea ...Mintea mea e lenta si mai mereu dusa aiurea, asa ca ratez de obicei clipa...Din cauza asta nu`mi ramane decat sa procesez tot ce s`a intamplat...
Acum imi dau seama cata dreptate a avut cu "Nu te merit!"
Cui i`ar fi trecut prin cap ca "tipul semi-coreean cu zambet de copil" pe care l`am admirat si simpatizat de cand l`am vazut avea sa devina amicul meu ca acum sa fie cel care ma face sa uit cum sa rad ...

"Te`a mintit, stiu...Ti`a promis, stiu...."

Nu stiu cum reuseste sa ia mereu ceva din mine ... [the only problem is that you was using me in a different way that i was using you] ... [and i`ll never give myself to another the way i gave it to you]


Nu am sa mai cred in dragoste si nu am sa`i mai pronunt numele, am sa uit de fericire si am sa uit de ea. Nu zic asta pentru ca dezamagirea a fost prea mare iar tacerea lui ma omora, dar am ajuns sa cred ca TOTI sunt la fel iar NOI niste proaste ....


"Ce e cu tine? Esti tacuta, nu mai ai zambetul tau, nu mai razi, traiai din ras... Acum?
- Acum traiesc cu lacrimi inecate si adunate.... E ceva gresit?"


Am sa pretind ca imi este bine, ca o sa uit de el, ca nu o sa imi pese chiar daca simt cum imi iasa inima din piept de fiecare data cand am sa`l vad ....
Mi`e frica deja de el pentru ca stiu ca doar cu doua cuvinte si o imbratisare ma face sa uit !!
Pana la urma ce rost are sa fug de tot ce`mi aminteste de el?
Oricum nu as rezolva nimic si in plus mor de dorul lui..:| Uneori doare... si atat. Nu exista altceva in plus. Nici cuvinte, nici sentimente, nici regrete.
Iubim, suferim si atat.


Am sa termin aici pentru ca momentan nu am putere nici sa scriu, nici sa gandesc .... nimic.



Ps> Promit ca incerc sa il uit!!!

Ganduri (:

Mi`am adus aminte de ziua cand am mers pentru prima data prin ploaie singura gandindu`ma la ce a fost, ce nu a fost, ce este si ce va fi...
Gandul la ce va fi m`a cam speriat ...
Ai simtit vreodata cum cineva parca ar vrea sa plece, sa se rupa de tot .. si gandindu`se la binele tau nu`ti spune nimic? Si in plus, tu nu poti face nimic sa`l mai tii macar un minut langa?

Daca nu, va spun ca doare al naiba de tare ...

E dragut totusi cand vezi ca desi ai multe indoieli, cand il vezi... Parca dispar toate, parca sunteti doar voi doi si nimic nu mai conteaza ...
Si continui sa visezi ...

Si totusi, am sa`i multumesc pentru ca m`a schimbat ...
Nu am realizat imediat, mi-am dat seama acum... M-a schimbat, fara sa vrea, fara sa simt ...

Nu il iubesc, dar stiu ca tin la el ca naiba !!

[Ultima privire mi`a ramas in amintire, ultima dezamagire nu o pot uita ...]

P.S. Voi fi mereu acolo!

Feel the rain on your skin ....

... cause no one else can feel it for you ..

Mi`e dor de o ploaie torentiala care sa`mi aseze gandurile fiecare in coltisorul lui ...
Am inceput sa simt oboseala in fiecare particica a corpului .... Picioarele imi sunt prea obosite sa se mai joace, mainile au uitat sa mangaie pe altcineva, ochii nu mai pot plange ...
Am uitat cum sa rad....Ciudat, nu?

Parca nu mai cunosc pe nimeni si astept doar o alarma sa ma trezeasca din nou la realitate .. Am inceput sa resping realitatea voastra si sa o inlocuiesc cu a mea ... Nu ca ar fi mai buna, dar momentan incerc sa o imbunatatesc cumva, sa ascund tot ce vreau sa uit, sa ii aduc un pic din culoarea care altadata nu`i lipsea! Nu s`a zis ca adevarul unui om este ceea ce el ascunde?

[De asta momentelor de vis le purtam doliu]

Nu am chef sa scriu azi si decat sa va obosesc privirea cu niste cuvinte aiurea, mai bine inchei aici! :)




"-... Anuminte iubiri, cele gresite, sunt la fel ca tigarile: e mai bine sa te lasi.
- Si cum faci sa-ti dai seama?
- Iti dai seama cand respiri aerul curat si simti ca e diferit de fum, ca e bun... si intelegi ca e aerul curat de care ai nevoie."

Melancolica treaba!

"La drept vorbind, toata viata mea e un sir de pasiuni esuate. Mereu am luat`o de la inceput ca un adevarat RAC ce sunt."
-Octavian Paler- "Viata pe un peron"

In trecut ma gandeam daca a scrie are vreun sens! Acum mi`am dat seama ca alte lucruri au si mai putin sens pentru mine ... Cel mai trist lucru e ca deja m`am obijnuit cu asta!
Cum as putea sa traiesc eu fara sa recitesc, corectez, tai si sa revin?
Asta`i ca un cerc vicios!
Scrisul si muzica! Am uitat cititul!

Nu stiu de ce dar am vaga impresie ca m`am schimbat..Poate ca asa este :)
Si inca incerc sa`mi dau seama daca este un lucru bun sau rau...
Uneori o alta voce nesuferita vorbeste din mine, impotriva mea, aratandu`mi pacatele, defectele!
Accentueaza de fiecare data ceea ce vreau sa evit si imi pune in evidenta complexele ...
Cateodata incerc sa`mi dau seama cu ce voce vorbesc ... cu a celei ce am fost sau a celei ce am devenit?Acum cuvintele imi sunt ca niste valize in care nu mai intra haine, tot ce simt este scris pe mine
Oare am devenit alta pe ruinele vechii identitati?


[This is how it hurts when i pretend i don`t feel any pain"