
Stii ce e de`a dreptul aiurea?
Sa vezi ca putina viata pe care ai trait`o, ai trait`o de fapt pentru altii!
Ai facut anumite lucruri pentru binele lor, te`ai pus pe tine pe locul doi, ai uitat de ce simti tu doar sa`i multumesti pe ei, nu ai avut curajul sa spui ce te deranjeaza. Si inca e ciudat ca de fapt iti dai seama de toate astea si nu faci nimic sa fi TU cel care conteaza!
In tot timpul asta, nu m`am uitat nici in stanga nici in dreapta, am mers drept inainte ca un somnambul, fascinata de drumnul pe care mergeam, fara nici o tinta, cu o anumita timiditate de a trai!
Nu am avut niciodata [pana acum] curajul sa inchid usa dintre mine si restul lumii, sa ma cunosc, sa vad cine sunt de fapt! Ce`i drept … nu mi`a placut ce vad! Orice lucru din viata mea era important … tot ce faceam, tot ce ziceau altii. Ma gandeam de zece ori la tot ce mi se intamplase, fara regrete, fara nimic, doar cu zambetul ala prostesc pe buze! Poate ca si acum o sa fie la fel … Cert este ca nu o sa mai cred ca tot ce zboara se mananca! Si totusi cu ce m`am ales dupa ce am facut asta? Tind sa cred ca doar cu o dezamagire muta … Nimeni nu este ce pare a fi, iar greseala mea a fost sa vad doar lucrurile bune dintr`un om, fara sa`mi pese de cat rau imi face …
Izolandu`ma de toti, am revenit la melancoliile care nu`mi dadeau pace … Da, observ … vorbesc la trecut! Verile ar trebui sa nu lase ruine in urma lor. Sa treci fara sa te impiedici de amintiri!
De ce sunt suparata zicea … Nu ma cunoaste de ieri! Atunci … trebuia sa si dea seama ca nu o sa zic nimic! Ce rost ar avea? Si apoi, chiar daca as vrea sa marturisesc, tot nu as reusi sa exprim tot. Cat reusesc cuvintele sa exprime din ceea ce e ascuns in tacere? …
Intotdeauna mi`a placut sa caut adevarul. Iar acum ca`l am in fata sunt … suparata? Nu, doar dezamagita de el ca persoana. O sa`mi treaca. O sa revin la el. A fost vorba de fleacuri, de o dezorientare de moment traita cu mult entuziasm si convingere din plin! Si da, avea dreptate … prea devreme pentru a simti ce`i aia “dragoste”!
[“Caci daca e o fericire sa incepi, atunci in orice final e ceva trist!”]
PS. Ceea ce nu am spus la momentul potrivit, va ramane nespus oricum.
joi, 9 septembrie 2010
Intr`o zi! Niciodata azi, niciodata maine!
Publicat de Nu rupe pagina! la 9/09/2010 06:05:00 a.m.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu