Random ...

"Noapte buna, om! Si ..."
"Noapte buna si ... si eu!"

Prea multi si-uri, prea multe cuvinte, prea multe cuvinte "prafuite". Inca imi aduc aminte, inca imi vine sa vorbesc despre asta. Pfoai, atat de greu sa nu vorbesti despre ceva ce este permanent in mintea ta ... Trebuie sa marturisesc ca imi este dor, da, imi este. Imi este dor sa-l stiu ... acolo! Spun ca este bine, incerc sa fiu rautacioasa, ironica, pasiva etc. dar ... pot abia acum pot sa spun ca nu sunt conceputa pentru a fi asa. Insa, tind sa cred ca atata timp cat nu exista factorul perturbator principal, pot fi cum vreau, pot zice ce vreau, cui vreau, cand vreau. :). Cateodata a purta masca asta este de-a dreptul obositor! Cu ce te ajuta sa fi puternic doar la exterior cand, din contra, la interior esti ... facut praf? Nu! E prea mult spus. Esti demoralizat.

Cineva mi-a spus sa privesc in interiorul meu, sa analizez fiecare intamplare prin care am trecut, fiecare cuvant pe care l-am spus, fiecare actiune pe care am reusit sa o duc la bun sfarsit!
Bun! Am facut asta, dar tot simt ca lipseste ceva.
Vreau sa cred ca nu stiu ce!
Am citit undeva ca fiecare om are haosul lui personal. Am incercat sa il ignor pe al meu apoi m-am ratacit prin el ... iar acum, daca mai am timp, sa fac putina ordine!

Iar acum ca tot a venit vorba de timp, cineva sa-l opreasca pentru o luna! Vreau sa plec, chiar vreau, dar totusi ... as mai amana un pic momentul din N motive! Imi e greu sa plec acum, tot timpul mi-a fost frica de ruperile astea, deja imi e dor de mama si tata, de randul de la fereastra, de diriga care se intoarce in clasa doar pentru a-mi stinge mie becul [de asta va iubesc!], de chiulit ... Ooof ... Sunt atatea amintiri, emotii, intamplari ... Bucurestiul sau Timisoara sa mai astepte!

Si uite asa revine sentimentala pe locul 1!