Au trecut toate ...
Craciunul, Revelionul, tot.
Partea proasta este ca nu am simtit in niciun moment prezent spiritul sarbatorilor. Nici de impodobitul bradului nu ne-am ocupat ca in anii trecuti. Parca nici nu m-am bucurat de cadouri, petreceri, olindat profesori, pierdut timp pe afara cu ele, cele de care ma voi desparti peste cateva luni.
Stiu oare sa ma mai bucur de ceva? Ma simt mai mereu obosita, ma plictiseste totul, mi-e foarte lene, mi-e lene sa si respir si nu exagerez si ... si vreau sa sufar de amnezie! :D.
Si ma enerveaza EA, ea care este naiva, trist de naiva ... Ea care inchide ochii la orice, stiind ca are adevarul exact in fata, dar ar fi imposibil sa treaca peste cuvantul lui!
E posibil sa faci toate astea din dragoste adevarata? Sa nu ai demnitate, orgoliu, mandrie? Sa renunti la tot ce este rational? Nu o sa fiu ipocrita si o sa zic ca odata si raspunsul meu era "da", un "da" clar, dar dupa cum am spus la inceput "au trecut toate ...".
Imi pare rau pentru ea, pentru ca un moment placut se plateste inzecit. De fiecare data parca ii cresc aripi, dar acum stie cat plumb are in picioare.
Nu as mai fi dispusa sa dau totul pentru o persoana, indiferent cine ar fi ea/el ...
Recunosc, am devenit rautacioasa in ceea ce priveste sexul opus! ...
Nu sunt o nenorocita si nu spun ca "nimeni nu merita, ca toti sunt niste nenorociti" [replica fetelor ranite] ci din contra, ca eu sunt cea defecta. Nu mai am rabdare, m-am obisnuit asa! :).
Nu spun ca ma pricep sa fiu singura, cer mai mult de la viata decat pot eu sa-mi ofer. Trebuie sa mai lucrez la tot ceea ce tine de vointa si motivatie.
Ca o antiteza, este de apreciat "cealalta eu". Probabil atata timp petrecut impreuna si-a lasat amprenta asupra comportamentului. Amanoua eram la fel, amandoua ne-am schimbat! Este pasiva, totusi o afecteaza parerea celorlalti. Tind sa cred ca ii place sa traiasaca dupa teoria "Te tachinez urat de tot sa-ti arat ca-mi pasa". Daca respectivul a trecut testul, atunci vorba `ceea: "you go girl! " :).
Ceea ce mai vroiam sa adaug este ca multor lucruri le-am aflat valoarea abia cand le-am simtit lipsa.
"La ce-ar servi atunci sa te lasi dominat de niste amintiri care vor sa acapareze totul si care mai au si defectul de a fi incapatanate? Ele nu fac decat sa tetina in loc."
duminică, 9 ianuarie 2011
Sacra si nerusinata naivitate a tineretii! ...
Publicat de Nu rupe pagina! la 1/09/2011 06:33:00 a.m.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu