Iar ...

Pentru ca asta e singuul loc in care spun adevarul si imi mai descarc tensiunea sentimentala sa-i zic asa ...

Pentru ca nu m-am putut abtine sa nu ma atasez si pentru ca te-ai uitat frumos la mine si ooof, pentru ca atunci cand sunt cu tine nu incerc sa fiu altcineva! Pentru ca imi e drag de tine si pentru ca imi e frica de cum o sa decurga lucrurile in curand ... Pentru ca ne injuram si apoi ne pupacim ... Pentru ca imi iei apararea si ma iei in brate ... Pentru ca esti tu!

Fara inceput ... fara sfarsit!

....

"Sunt sincera!"

"Si eu! Si intelege-maaaa!"

"Pai te inteleg!"

"Si zi-mi da! Femeieeeee te plaaaaaccccccc! Juuuur! Vrei sa-ti zic in biserica?"

"Nu."

"Dar spune-mi odata ... "

"Pai ti-am zis!"

"Da ... dar nu ai zis da ... Intelegeeeee ca te vreau, te vreau!"

"Dar greu te mai lasi!"

"Pai tocmai asta e ca nu m-am lasat si nu o sa ma las!"

"Da stiu ... dau dureri de cap, iarta-ma pentru asta."

"Nu-i problema, iau pastile! Vrei sa te cer mamei tale? Te cer in piata ca-i multa lume. Vrei sa vin cu calul?"

"Te bat!"

"Vrei? Si ce daca bate-ma, biciuieste-ma!"

"Nu!"

"Femeieeeeee, cand vii la Sueta ii zic o sa ai parte de o faza!"

"Mhm!"

"Ti-am zis ca sunt nebun dupa tine! Ori nu vorbesc eu prea clar, ori nu intelegi tu!"

"Eu inteleg."

"Te plac, te vreau, vreau sa fii prietena mea."

"Nu inteleg."

"Imi place felul tau de-a fi! Zi-mi si mie ce trebuie sa fac sa te am."

"Nimic."

"Pai asta am facut si pana acum si tot nu ai fost cu mine. Mama ce-ti mai place sa chinui omul ..."

...

Iisuseee ...

La naiba, devenisem prea mandra de mine ca nu am racit! Se pare ca inca detin sensibilitate ... fie ea si la gripa! :).

Ecce homo!

Martie, 17.

Innorat. Aproape ca ploua.

S: Sunt curioasa daca el a venit!

C: Hai sa fim seriosi, chiar crezi ca ar fi …

S: Uite-l!

C: …!

Bun, nu am mai scris de mult de asta, nu am mai scos niciun cuvant despre el, mai exact de … 6 luni? Exact!

Ce de c****!

Cum se poate ca tot ce ai construit in tot timpul asta sa se duca naiba doar intr-o secunda?! Si am nervi pe mine insami! Da, pe mine! Mi-am pus o masca atat de bine incat am crezut si eu ce mi se intampla! Ce bine imi jucam rolul. Pasiva? DA! Indiferenta! EXACT! Puternica! CLAR! Ironica si nesimtita? Incepea sa fie din ce in ce mai bine! Pana cand? Pana cand vad o persoana, cea mai inalta dintr-o multime si care se intampla sa fie exact el! Si uite asa mi s-a spart singura masca de care dispun! Ce naiva am fost! Si ghici cine m-a prostit? Chiar eu!

Acum o sa-mi arat adevarata fata sau probabil cea pe care o stiu a fi adevarata. Ma rog ... Ideea principala este ca nu sunt puternica. Nu sunt puternica deloc. Si nicidecum iubirea, orice ar fi ea, m-a transformat in asta. Sunt experientele traite atat cu el, cat si fara el. Nu este centrul universului meu, niciodata nu a fost, nu va fi si nimeni nu va ajunge la “performanta” asta. Cum era vorba aia? Fiecare e pe cont propriu?

Recunosc, pledez vinovata! Poate ca dupa fiecare esec imi doresc sa ma ascund in bartele lui dar in final ajung chiar in bratele mele … totusi este trist pentru ca nu va mai fi niciodata la fel. Stii, timpul trece, noi ne schimbam odata cu el. Fiecare intalnire va fi altfel, va fi un alt suras, o alta lacrima, niciodata aceleasi! Si cu asta imi aduc aminte ca urasc teoriile.

Stii cum e sa simti nevoia sa tipi la toata lumea, sa arunci sis a spargi lucruri, sa fi ironica tot timpul, sa arati doar parte area, sa nu mai ierti pe nimeni? As fi vrut sa nu aflu astea! Acum tot ce pot face este sa sper … nu, nu sa sper, speratul este pentru cei slabi si m-am razgandit, nu vreau sa ma incadrez in categoria lor. O sa-mi impun, asa cum am facut si pana acum sa imi bag picioarele in tot … mai exact in trecut. Nenorocit de blestem de Rac!! De ce trebuia sa fiu asa sentimentala si cu pofta asta de a explora trecutul? Iisuse, am uitat, nu raspund la intrebari care incep cu "de ce..". Tind sac red ca a te desprinde de trecut si a invata din el e pasul cel mai simplu spre a imbratisa viitorul.

Si macar pentru o singura data in viata! Incetati sa presupuneti ce simt eu! Nici macar eu nu imi dau seama cine d**** mai sunt dar stiti voi!

Cam atat pentru azi, trebuia sa ma eliberez cumva …

De fapt, inca ceva … imi pare rau ca s-a terminat asa … dar probabil ca o sa “iau fiecare lucru din viata mea la modu` nu “asa a fost sa fie” ci “a fost asa pentru ca asa a trebuit si a fost asa cu un sens anumepe care pe moment nu am cum s ail inteleg dar sigur il voi intelege pe viitor”.

Remember? …guess NOT!

Fuck!

Nameless memory.

Ma uit la monitor...aplec capul si vad tastatura...cate taste, iar eu pot sa fac orice cu ele..pot sa scriu orice, sa bucur sau sa umilesc..prin simpla apsare a lor.

Cum obisnuiesc de ceva timp, o sa aleg calea de mijloc.

Martie, 12.

Ciudat. As fi putut spune atat de usor cele trei cuvinte daca situatia era diferita. Dar nu. Nu spun nu pot. Niciodata nu am crezut ca exista un “nu pot”. Nu vreau. Nu acum.

Nu m-am priceput la inceputuri, precum nu m-am priceput la urari, dar … da, ii urez … toate cele bune si … atat! :).

Arta de a ...trai!

Lectie noua: Aptitudini.

Tema: Ce stii sa faci cel mai bine?

In stanga, dreapta aud o groaza de idei: bun designer, bun dansator, bun bucatar, bun la cusut goblene ...

Mijlocul era tacut. M. realizeaza tacit ca increderea mea in ceea ce fac, mai bine zis in mine este sub nivelul marii. Deja stanjenita pentru prima data pentru ca nu aveam un cuvant de spus in legatura cu ceea ce se "preda", imi arunc privirea in carte. "Cartea e o fagaduinta, o bucurie, o calatorie prin suflete, ganduri si frumuseti." Nu mi-am dat seama ce naiba de legatura are asta cu psihologia si nici macar nu mai tin minte la ce lectie era citatul, dar stiu ca m-am trezit spunand: "Citesc repede, scriu relativ bine". M. a zambit.

Oricum ... ceea ce vroiam de fapt sa subliniez este ca sentimentele de vara trecuta revin ... Nu incep cu aceeasi intrebare, nu vreau sa mi se dea raspunsuri pe care vreau sa le aud, psihologia inversa ma enerveaza la culme, asta este sentimentul meu si punct.

Si e incredibil cum starea de RELATIV bine mi s-a schimbat iar. Da, nervi ... apar ca de obicei din neant si nici macar nu anunta ...

Vreau sa invat sa ii controlez, vreau sa scap de energia asta negativa si sa ma autoeduc, sa spun asa ...

Odata ce vin, imi aduc aminte de o multitudine de lucruri. Imi aduc aminte ca ma simt ... izolata? da, izolata de mine insami intr-o stare de "completa dezolare in care pluteste moartea si descompunerea fiintei umane" ... sau ceva de genul, a trecut mult timp de cand nu am mai repetat simbolismul. :D.

Nu tin minte sa-mi fi placut sau inteles pe Bacovia in anii trecuti, dar acum simt ca am fi putut fi prieteni buni. [And i owe to you, A. P.!]

Sentimentul unei iubiri neimplinite, angoasa creata de singuratate si mediul inconjurator.Imaginea lumii exterioare caracterizata prin epitete cromatice, prin staril eatmosferice ce duc cu gandul la izolare, frig, umezeala care creaza disconfort psihic.

S-ar putea zice ca sunt un adevarat critic literar, dar imi pare rau sa dezamagesc spunand ca sunt criticul vietii mele si ... poate si un pic a celor din jur. :)). Asta este realitatea in care traiesc momentan, un permanent disconfort psihic: ipocrizia din jur ma scoate din sarite, romantismul ma face sa rad, exagerarile ma fac sa vomit, lucrurile dragute ma lasa rece. Da, sunt o ciudata (care a inceput sa spuna tot ce are in minte fara sa-i pese si sa ...vorbeasca urat. :D.)... Da, am ajuns sa nu ma mai plac nici eu, de ce sa ma astept sa ma placa altii? Da, cateodata imi urasc felul agresiv, rece, coleric de a gandii. Da, ma enerveaza cand dau sfaturi altora iar eu imi bat joc de viata mea. Si da, de cateva luni bune am uitat sentimentul de fericire ... Si totusi ... nu schimb nimic. Poate mie imi place de fapt ce am devenit ... Atatea chestii filisofice imi dau dureri de cap.

E atat de ciudat cum tot ce am invatat si care mi se parea de neinteles si stupid capata atata semnificatie mai tarziu. Cum naiba am ajuns de la o lectie la Bacovia si apoi la nervi? Oricum, prea lene sa mai trec peste el si sa-i corectez si greselile.

Nevermind, este 24 februarie iar eu stau si reflectez asupra vietii mele.

Ps. Nihil! :).